De ce?

"De ce?" O intrebare banala, dar care pe de alta patre poate fi una din cele mai aprofundate intrebari. Dupa parerea mea e singura intrebare care nu o sa aiba niciodata un raspuns. Orice ai zice, exista un "De ce?" si pt. acel lucru.

De ce atunci cand suntem copii vrem sa fim adulti si cand suntem adulti vrem sa fim copii? De ce mereu suntem nemultumiti cu ce avem? De ce toate lucrurile frumoase dureaza putin si suferinta poate dura la infinit? Pur si simplu, DE CE?

Eu personal, stiu sigur ca de mica eram obsedata de intrebarea asta. Aveam fixurile mele. Tin minte ca, odata am intrebat-o pe mama de ce e cerul albastru. Si la orice raspuns imi dadea eu tot adaugam "De ce?". Deveneam sacaitoare :|. Si, si acuma sunt o gramada de lucruri care nu le-am putut explica, nu pot si nu o sa pot vreodata sa le explic. DE CE? Ei bine, asta ramane un mister. Mi se pare de mutle ori ca intr-un oare care fel as fi dezavantajata fata de alte persoane din x motive. De ce mi se pare asa, I don't have a clue.

De multe ori patesc ca pe urma mea sa profite x,y,z colegi care imi fac ochi dulci inainte de ceva ora sa le dau tema la mate ca ei nu si-o facuto` din diverse motive. Evident si vine intrebarea: Ti-ai facut tema la mate? Da. Ok mi-o dai si mie. Da sigur ia`o. No si ma rog nu's de fata cand o scrie cineva, da is destul de convinsa ca pe la spate merge barfa: Ce tocilara ii asta ca si-o facut toata tema. Exact genu de profitori. Dupa ce ca ii mai si dai tema acolo ca daca nu ar lua un 3, mai si esti facuta in toate felurile. Evident, atunci cand nu iti faci tema nu esti vazut ciudat, pare a fi ceva normal. De ce? Pt. ca asai` mai nou la moda sa nu-ti faci tema. Si asta ii numa un exemplu.

Alt lucru pe de'o parte ar fi ca, de anu trecut tot imi statea capu la ceva. Anyway mi se parea ceva irealizabil, si in cel mai neasteptat moment se intampla, cand nu mai aveam nicio speranta pt. asta. De ce dupa ce am asteptat un an si eram fara speranta? De ce tocmai atunci cand la fel de bine se putea intampla anu trecut si nu imi pierdeam un an cu intrebarea asta care era blocata in mintea mea? De ce atunci cand petreci momente de neuitat din viata ai da orice ca sa poti avea din nou acele sentimente, si poate de multe ori sa-ti ramana o dorinta, un simplu vis irealizabil? De ce acuma majoritatea persoanelor se multumesc cu chestii superficiale sau fara valoare si asta numa ca sa para mai interesanti in fata prieteniilor sau colegilor sai. Cica sa-si arate "superioritatea" fata de ei facand asa ceva, si apoi sa-si dea seama singuri ca au facut o greseala si ca nu avea rost nimica din ce s-a intamplat. Si cazuri de genu asta se intalnesc din ce in ce mai des.

Sincer, am facut postarea asta mai mult pentru mine. Aveam nevoie sa-mi exprim undeva opinia unde sa nu fiu criticara. DE CE? Pt. ca asta sunt eu, si sunt slabe sanse ca tu sa reusesti sa ma influientezi ca sa-mi schimb parerea ( exista persoane care spre bucuria sau spre tristetea mea reusesc sa faca asta ).

Asa ca intrebarea "DE CE?" va ramane in continuare o enigma pentru mine.